Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” București, Calea Victoriei nr.33


scris de Ioana Popa
15 Decembrie 2015

Am întâlnit-o pe marea actriță Stela Popescu pentru prima dată în carne și oase, în realitate, live sau cum vreți să spuneți. M-am apropiat cu emoții spre dânsa, dacă nu chiar stângace. Dar, încă de la primele cuvinte mi-am dat seama că următorul interviu avea să fie o lecție de viață. O lecție de modestie, putere și succes. La aproape 80 de ani, peste o săptămâna, marea actrița știe că încă mai are mulți oameni de îndrumat și ajutat. Cu zâmbetul pe buze și ochii umezi, actrița ne-a povestit că mama sa nu a crezut că fața ei, "grăsuță, năbădăioasă și băiețoasă" avea să ajungă cea mai îndrăgită actriță din România. Este recunoscătoare pentru asta și nici acum stilul prea cochet nu o caracterizează. Așezați-vă comod și lecturați povești savuroase din viața Stelei Popescu.

Replica Vedetelor: Acum, aici, la gala "Happiness and Wellbeing" este celebrată fericirea. Pentru dumneavoastră ce înseamnă această fericire?

Stela Popescu:
Este scopul vieții. Aș vrea să fiu fericită întotdeauna. Eu sunt și dintr-o zodie care are caracteristici înclinate spre fericire. Sunt Săgetător. Sunt mereu optimistă, veselă. Trec peste tot ce e urât cu mare ușurință. Dar, nu înainte de a găsi justificarea acelui rău. Mă lămuresc cam cât trebuie sau cât nu trebuie să particip la evenimentul respectiv.

Replica Vedetelor: Dar, când ați avut un moment mai greu, ce anume v-a motivat să mergeți mai departe?

Stela Popescu:
Eu am avut o copilărie grea, am venit din Basarabia și nu mi-a fost ușor. Dar, cel mai greu moment din viața mea a fost atunci când a plecat soțul meu din lume. Atunci, am simțit că nu voi mai putea face absolut nimic. Dar, m-am recules în clipa în care m-am gândit că lui nu i-ar face plăcere asta. Eu cred că cei care pleacă dintre noi ne doresc fericiți, să nu ne lăsăm prăbușiți. Tu trebuie să mergi mai departe pentru ei. Și cred că asta m-a întărit întotdeauna.

Replica Vedetelor: Dacă ar fi să faceți un pas în spate și să vă priviți viața, ce mi-ați spune despre ea?

Stela Popescu:
În general, eu am avut noroc în viață. Să ajungi, din capătul Basarabiei, din copil de învățător, cea mai iubită actrița din România, asta este un lucru dumnezeiesc. Și de asta îi mulțumesc, în fiecare seară, lui Dumnezeu pentru norocul pe care îl am, pentru viața asta minunată. Această profesie îți da atâta satisfacție, dacă îți iese. Mama nu a vrut să mă fac actrița. Nu pentru că avea idei preconcepute, ci pentru că nu credea că eu pot să fac asta. Eram grăsuță, năbădăioasă, băiețoasa, jucam fotbal, îmi rupeam hainele și nu a crezut că pot să ajung eu o Greta Garbo. Pentru că astea erau tipurile pe care le știa în tinerețe. Cum să ajungă față ei artistă mare? Era ceva de neconceput pentru ea. Dar, mai târziu, când mama avea 80 de ani, și eu i-am amintit că ea nu credea că pot să ajung așa artistă, mi-a spus: "Eeee, ai avut noroc că ți-o ieșit!".

Replica Vedetelor: Dar, chiar așa, cum e cu meseria aceasta de actor?

Stela Popescu:
Este o vorba înțeleaptă, de copil de țăran: "Orice faci, ai satisfacție numa dacă îți iese!" Dacă ai doar înfrângeri, este îngrozitor. Iar în meseria noastră este și mai greu. Pentru că lucrezi cu propria ta ființă. Și dacă nu ești băgat în seamă, atunci tu ești vinovat. Eu le mai spun copiilor cu care lucrez. Joci aceași piesă cu Florin Piersic, iese el și toți sunt ca un mușuroi pe el. Dar, pe ține nu te bagă nimeni în seama și ai jucat acolo cu el. Îți dai seama ce dramă? Dar, dacă îți iese, e altceva. Eu cred că americanii de asta sunt atât de buni. Au conștiința succesului lor. Se vede asta. Și așa devin din ce în ce mai buni, capătă curaj, nu se îndoiesc de ceea ce fac. Așa cred eu.

Replica Vedetelor: Sunteți de-o frumusețe răpitoare. Dar, v-a ajutat sau nu asta în viață?

Stela Popescu:
Toată lumea îmi spune că sunt frumoasă, numa eu nu văd asta. Să șții că în sufletul meu, niciodată, nu mi-a plăcut să joc cochete. Pentru mine rolul acesta de cochetă este un chin. Trebuie să ții talia înaltă, coloana dreaptă, să mă machiez, coafez, ori asta este un calvar pentru mine. Eu prefer rolurile de compoziție. Nu întâmplător, unul dintre cele mai mari succese ale mele a fost "Preșul", de Băieșu, în care jucam rolul unei servitoare. Îmi făcusem și o mustăcioară mică. A fost un succes. L-am jucat 18 ani cu casa închisă. Dacă nu venea Revoluția, cred că îl jucam și acum.

Replica Vedetelor: Cum era Crăciunul pentru copila Stela, din Basarabia?

Stela Popescu:
Pe vremea mea, Crăciunul nu avea fastul, atenția și nici bogăția pe care o are acum. În primul rând, că nu era voie. Noi nu știam dacă e bine sau nu, noi așa am trăit. Mama îmi spunea: "Vine Moș Crăciun, îți cumpăr trei ciorăpei și o pereche de pantalonași" și asta era. Eu am fost un copil modest la gândire. Niciodată nu mi-am dorit să fiu nici cea mai bogată, nici cu rochia cea mai frumoasă. Îți pot spune și care a fost cel mai trist Crăciun din viața mea. Puișor a murit pe data de 14 decembrie, ziua lui era pe 20, ziua mea pe 21 și Crăciunul, desigur, pe 25. A fost cel mai trist Crăciun al meu, acum îl fac mai mult de tradiție.

Replica Vedetelor: Dacă Moș Crăciun ar veni și v-ar spune că vă îndeplinește trei dorințe, care ar fi acelea?

Stela Popescu:
Să fiu sănătoasă și să trăiesc mai mult. Eu simt că mai am enorm de multe lucruri de făcut. Pentru ceilalți, că pentru mine nu am ce să fac în mod special. O rochie în plus nu contează. Dar, pentru oamenii din jurul meu mă simt puternică și aș putea să mai fac foarte multe.
Sursa: www.replicavedetelor.ro