Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” București, Calea Victoriei nr.33


12.10.2016
Teatrul de revistă `Constantin Tănase` și-a reînceput stagiunea cu dreptul. În invazia de vulgaritate și prost gust care domină divertismentul actual, regizorul Bițu Fălticineanu a izbutit să producă un miracol: rareori ți se întâmplă să auzi o apreciere unanimă pozitivă despre o reprezentație teatrală. Ei bine, încercatul veteran a reușit s-o întrunească.

Echilibrul pe care regizorul l-a asigurat spectacolului, alternând cu inteligența și bun gust numerele comice cu balete fastuoase, skeciurile hazoase cu numeroase cuplete având tintă satirică de actualitate, asezonând solourile vocale cu dansuri de atmosferă, Bitu Falticineanu a îmbinat contribuția mai multor autori în așa fel încât să-ți dea senzația unei lucrări unitare.

Să începem chiar cu prologul care, într-un fel, a legat și numerele intre ele. O regină voluntară interpretată cu aplomb de Ortansa Stanescu, alături de un rege nonagenar, al cărui ramolisment i-a dat lui Romica Sârbu, interpretul rolului, ocazia să-și dovedească încă o data calitățile de mim, s-au plictisit la palat și vor să se distreze. Ori unde s-ar putea distra mai bine decât la "Tănase"?

Și iată cortina dându-se în laturi și izbucnind pe scena tinerele și frumoasele balerine ale trupei conduse cu măiestrie de coregraful Cornel Popovici. Costumele în care sunt îmbrăcate iți iau de-a dreptul ochii. Boa-uri bogate, pene fluturande, cizme superbe, voaluri care abia acoperă trupuri incitante rivalizează ușor cu cele de la Lido sau Moulin Rouge, deși suntem siguri că scenografa și autoarea costumelor, neîntrecuta Boby Dinulescu, n-a dispus de mijloacele celor de la Paris.

Aș îndrăzni să spun că scenografa Boby Dinulescu s-a întrecut pe sine, pentru că nu numai în primul balet a desfășurat astfel de costume, dar inspirată de Cornel Popovici care, cu nesecata imaginație, a creat un dans pe teme japoneze, i-a dat prilejul să organizeze parcă o întrecere intre costumația predominant alb-negru a bărbaților cu cea a imprimeurilor viu colorate din kimonourile purtate de fete. Dar Boby l-a secondat la fel de inspirat pe Cornel Popovici și în celelalte decoruri. Dar tot aici se cuvine să amintesc și performantele soliștilor: Ligia Marinescu, Oana Popovici, Valentin Roșca, Eduard Chirițescu, Mihai Ciobanu.

După prolog și baletul de început, aproape toate revistele au un așa zis "cuplet de atac". De această dată el a fost încredințat Cristinei Stamate. Într-o formă de zile mari, ea a stârnit aplauzele spectatorilor care au reluat împreună cu actriță leit-motivul împrumutat de la Tănase: "Este!" Dar mai interesant a fost monologul "Calculatorul". Folosind termeni familiari numai celor obișnuiți cu computerul, ca: mouse, delete, hard, tastatură, e-mail etc și dandu-le un dublu înțeles, m-am temut că nu vă fi pricepută de majoritatea publicului. Hohotele de răs mi-au dovedit că mă înșelasem.

Valentina Fătu, desi încă foarte tânără, consider că a cucerit tilul de vedetă. Pe lângă celelate apariții din revistă, a excelat în monologul "Ikebana" în care, deghizata în gheișă și vorbind ca o autentică japoneză, a declanșat rasul și a smuls aplauze entuziaste din partea spectatorilor.

Un cuvânt și despre soliștii vocali. O voce nouă: Bianca Anghel. Știe să cante și să danseze, dar știe să și emoționeze. Aceasta a făcut-o în potpuriul evocator al celui care a fost neuitatul Dan Spătaru. Cât despre Gabriel Dorobanțu cred că nu e nevoie să menționez că fanii săi l-au primit călduros, mai ales că și-a înscris în repertoriu cântece noi, care, probabil vor deveni șlagăre.

I-am lăsat la urma chiar pe "Bufonii regelui", irezistibilii Nae Lăzărescu și Vasile Muraru. Ei au fost principalii stâlpi de susținere ai spectacolului. În afara faptului că figurează printre autorii textelor, alături de Sorin Petrescu și Tipsie Jr., au avut numeroase apariții, unele mai comice decât celelalte. Dacă au fost pompieri într-un quiproquo, împreună cu Valentina Fătu și dricari lângă aceeași, dacă au parodiat grupul "Ozon" și au fost polițiști instruiți după metodele FBI-ului american, neîndoios apariția lor în costume scoțiene, figurând drept lorzi și imitând parlamentari de-ai noștri, ca și cum și aceștia ar aparține camerei lorzilor, a constituit numărul cel mai izbutit, cu un puternic iz satiric și, în același timp, foarte spiritual. Singurul reproș pe care l-aș face spectacolului este lipsa muzicii originale.
Autor Octavian Sava